Ani de liceu

de Anda

Cred că e a doua oară când Camil îmi aminteşte că am aici o cochilie de care trebuie să mă îngrijesc din când în când, pe care trebuie să o mai curăţ de pânze şi să o şterg de praf. Numai că acum am o dublă provocare. Trebuie să fac acelaşi lucru cu trecutul şi să scot din pământ cochilia în care mi-am petrecut anii de liceu :)

Nu mi-e foarte uşor. Încă de când ciclul de patru ani s-a încheiat, m-am simţit invadată de nostalgie.

Deşi am început cu stângul, căci într-a noua mi se părea că nu empatizez cu nimeni şi în pauze citeam cuminte în banca mea, reticentă faţă de orice posibil dialog, cotitura a apărut în cele din urmă. Şi acolo, la cotitură, mă aşteptau câteva persoane pe care le preţuiesc şi acum şi care au avut o influenţă majoră în evoluţia mea până la Anda din ziua de astăzi. Unele au rămas prin preajmă, altele nu, însă am învăţat (după ce mult timp m-am încăpăţânat să refuz acest adevăr) că aşa se întâmplă în viaţă.

Anii de liceu îmi sunt cei mai dragi căci atunci am avut parte de cea mai mare libertate. O libertate permisă, în mare parte, de vârstă. Libertatea de a crede în lucruri naive, libertatea de a simţi totul la maximă intensitate în lipsa maturei raţiuni care îşi face tot mai mult loc cu anii, libertatea de a scrie fără să simt presiunea timpului sau a utilităţii practice. Nu exista nimic practic pe atunci. Comiteam totul din impulsuri şi mă simţeam stăpână pe lumea pe care o revărsam. Şi eram.

Liceul mi-a adus primele prietenii reale, absolute, necondiţionate. Mi-a adus primele iubiri, primul sărut. În liceu am învăţat să mă preţuiesc şi tot atunci m-am preţuit cel mai mult. Atunci am crezut cel mai mult în mine. În liceu am cunoscut-o pe Anca, o călăuză, şi, cu ajutorul ei, în liceu mi-am descoperit gustul pentru literatură. Atunci am citit Magicianul, atunci am citit Hesse.

În liceu am scris cele mai frumoase scrisori.

Am văzut Iaşiul :)

Şi tot atunci mi-am petrecut 4 ani în acelaşi colegiu cu El, dar descoperindu-l abia la BAC.

Trei lucruri pe care aş fi vrut să le fac atunci?

să fi ieşit mai mult în Go West, l-am descoperit mult prea târziu

să fi mers în mai multe excursii

să fi reluat orele de cântat la orgă/pian.

Leapşa merge la surioare. Dana, Oana.. :)