Fericire

Oamenii fericiţi o fac să plângă. Dar în plânsul acela, în lacrimile discrete pe care nici nu le lasă, de cele mai multe ori, să se facă râu, în micile suspine care nu cutremură decât sânii mult prea mici ca să se facă observaţi, în plânsul acela, în lacrimile surprinse într-o goliciune vagă, incompletă, atârnând în colţuri, dar luptând să nu se prăbuşească, în lacrimile acelea sticloase şi calde  pe care nu le lasă, de cele mai multe ori, să se facă râu, se oglindesc oamenii fericiţi.

Tăcerea care vorbeşte

„De ce taci?”

„Aşa plâng bărbaţii.”