Reîntoarcere la dragostea dintâi

de Anda

au trecut doi ani de la ultima dâră de melc lăsată aici și nu pot înțelege cum am reușit să o fac și pe-asta. nu aș fi crezut vreodată că mă voi lăsa de scris. da, am scris în alte locuri, am apăsat penița electronică pentru a-mi face meseria de comunicator, de specialist în marketing, am orientat înclinațiile către meleaguri adulte și mai pământești, ar spune unii. dar nu am, de fapt, nicio scuză.

pesemne că redescoperirile nu sunt doar speranțe naive. dar e cert că se întâmplă la momente de cotitură. în cazul meu, să am un copil. să fiu mamă nu m-a schimbat, ci m-a readus pe un drum de la care deraiasem. un proiect legat de scris a început deja de anul trecut și sper ca pauza de acum să îl ajute și nu să îl omoare. dar acela încă nu e de povestit.

mă întorc, însă, la lucrurile care îmi trasează conturul. apar și niscaiva categorii menite să pună într-o oarecare ordine în cele ce vor urma. teatrul, despre care nu am scris de la penultimul Shakespeare și față de care am datorii serioase. îmi reamintesc, cu nostalgie, gândurile unei ande care nu știa încotro să se îndrepte la final de liceu și care ar fi făcut, cu drag, popas la teatrologie. și care s-a făcut comunicator pentru că raza de acțiune a acestei denumiri vagi, dar la modă, părea măcar mai mare. nu-i nimic. profesiile nu ne dezvață de marile iubiri. așa că, în calitatea mea de comunicator cu diplomă, îmi voi permite să comunic, amatoricește, despre „domeniul” în care mă simt cel mai acasă. 

și mai sunt poveștile casnice, unde o să arunc nimicurile cotidiene care mă fac, totuși, să fiu eu. sper să ne (re)împrietenim.

bine am revenit.

 

 

Anunțuri