Un pariu în coadă de pește

de Anda

Curios să ai un personaj numit Midas într-o carte precum Fata cu Picioarele de Sticlă, nu găsești? Acum ca am citit-o și eu am putut citi rândurile tale și cred că, mai mult de curajul de a înfrunta frica, e curajul de a înfrunta viața. Și nu știu ce mi s-a părut mai înfricoșător, curajul de a înfrunta o viață care te amenință că se va opri din clipă în clipă sau curajul de a înfrunta o viață înjumătățită, după ce ai găsit ceva de care ai fugit atâta timp?

Dincolo de fragilitatea tristă a Idei, bântuitoare ca un șuierat de vânt într-o pădure deasă, cred că va rămâne ecoul unor foi aruncate de pe un pisc înainte de a fi citite. Cumplit mi se pare să lași ceva în urmă, ceva atât de important, care oferă o noimă tuturor lucrurilor, și totul să se scurgă în iremediabil o dată cu cerneala lovită de ploaie. Poate că uneori ar trebui să avem și curajul de a ne înfrunta pe noi înșine, mai ales când de asta depind și oamenii care ne sunt dragi.

Când ți-am dăruit cartea asta, am zis că sper să fie un pariu câștigător. A fost, într-un fel. Și, totuși, ei au pierdut.

Din seria „Scrisori către Miha”.

Anunțuri