Caleidoscopul scriitorului

de Anda

Se prea poate să fie cum zici tu, să nu înțelegem nimic și pe nimeni pe deplin atunci când citim. Dar scrisoarea ta mă face să mă gândesc, mai degrabă, la autori. La cât de halucinant trebuie să fie pentru ei exercițiul de a materializa profilul unui cititor. Imposibil. Dacă ai norocul să fii citit de câteva zeci, sute, mii sau chiar milioane de oameni, cum să te mai gândești la cititor? Eu cred că un scriitor care ar dori să se facă auzit de fiecare cititor în parte ar ceda psihic cu ochii pierduți în caleidoscopul omenirii. De aceea generalizarea e un păcat pe care ni-l asumăm. Cu toții. Generalizarea îți permite să etichetezi, să vorbești de grupuri țintă, să adresezi campanii și mesaje unor oameni încadrați de un cerc și să îi împrejmuiești pe cei care nu ți se par interesanți într-un altul. Mulțimi care nu întâlnesc niciodată. Așa ne împăcăm cu caleidoscopul. Așa strângem toate nuanțele într-o singură culoare și mergem mai departe. Mai odihniți și fără sentimente de vinovăție că lăsăm lucruri în urmă.

Tu ce zici? Cum te împaci cu simplificarea existenței?

Din seria „Scrisori către Miha”.

Anunțuri