Scriem sau tastăm?

de Anda

Curios că dialogul acesta blogosferic între mine și Miha a debutat cu următoarele cuvinte „Acest articol este scris de mână”. Curios pentru că, atunci când am citit asta, mi-am amintit un vis de noaptea trecută care avea mare legătură cu scrisul de mână. Eram în mijlocul unei lucrări la limba engleză, o lucrare ce presupunea transcrierea cât mai fidelă a unei conversații – un tipic exercițiu de „listening”, numai că era imposibil să menții în scris ritmul vorbirii. Așa că, în timp ce profesoara corecta lucrarea mea plină de erori și spații goale, eu mă gândeam că aș fi fost, probabil, mai capabilă dacă aș mai fi pus mâna pe un pix în ultima vreme. Și primul lucru pe care îmi pică ochii astăzi este un text care mă invită la replică și începe cu „acest articol este scris de mână”.

Când eram în gimnaziu, mă frustra scrisul meu, aș fi vrut să scriu mai frumos. În liceu am experimentat toate felurile de a scrie. Înclinat spre stânga, înclinat spre dreapta, drept, cu litere de tipar. În facultate am ajuns la un acord cu mine însămi. Scriam eclectic, adică îmbinam toate stilurile. Era un turn Babel asumat, clădit dintr-un vârf de mină de creion mecanic. Așadar, dacă am ține cont de filosofia care spune că personalitatea noastră se reflectă în ce mâncăm, ce îmbrăcăm, ce visăm, ce citim, ce privim, ce scriem, la ultimul punct e clar că, în cazul meu, s-ar dovedi destul de problematic. Instabilitatea literelor nu poate fi semn bun. Trăiască epoca digitală.

Și, venind vorba despre lucruri în care ne reflectăm… comentarii, Miha?

 

Anunțuri