Bărbatul din gară a îmbătat aseară un bichon

de Anda

Ați văzut că la  una dintre intrările în gara din București  un bărbat cu fața brăzdată încă mai lustruiește pantofi?  Înăuntru, pe culoarul care conduce către tabela cu mersul trenurilor, au apărut, peste noapte, sute de umerașe pe care stau atârnate, aproape rușinate, câteva cămăși cu motive tradiționale, reproduceri ceva mai ieftine ale iilor autentice. Lângă ele, o expoziție întreagă de icoane, alături de suveniruri mărunte, împrietenite de lipsa completă de noimă a comerțului: brățări, yo-yo, mărgeluțe, pălării de soare, umbrele. „Da”, spune apăsat unul dintre prietenii mei, „icoane, ce altceva? Mai vine câte o mamaie, cumpără una, se duce la ea în sat și le spune tuturor cumetrelor – asta-i din gară, di la București!”

Trecem pe lângă un bărbat încruntat, care ceartă o femeie incomodat de mâna așezată pe umărul său de un  pacifist. „Ai văzut cât de mult se schimbă oamenii la mânie?” Da, am și simțit-o. Suntem mai mulți, noi, cei care trăim înăuntrul nostru. Suntem cei fericiți, cei îngrijorați, cei melancolici, cei mânioși, cei întelepți, cei neghiobi, cei artiști, cei buni, cei răi.

Pe marginea ultimului peron, un bărbat iese dintr-o magazie cu două bidoane urcate pe un căruț, pe care le umple cu apă. Un porumbel își afundă ciocul în șuvoiul care se scurge pe jos. „La așa apă,  acum bate din aripi o dată și pică, stai numai să vezi.” Râdem prostește de sărmana zburătoare și nici nu apucăm să ne dăm seama exact ce se întampla când, hop, într-o secundă, bărbatul intră în magazie și azvârle de acolo încă un porumbel în băltoacă. După ce ne dezmeticim din efectul de abracadabra, întrebăm bărbatul dacă este deținătorul oficial al noului personaj înaripat. „L-am găsit pe aici. E pui, nu zboară.” Îi aruncă o privire și vede că nu arată nici cel mai mic interes pentru apă. „Dacă era bere, imediat îți băgai ciocu’!” Ne amuzăm, iar bărbatul simte nevoia să contextualizeze: „pai da! Aseară am îmbătat un bichon!” Un bichon? „Stătea acolo, am vărsat niște bere pe un scaun. Și sunt scaune din alea mai adânci, știi, de se adună în mijloc. Ham ham hâc! Ham ham hâc! Așa făcea! A lins tot.”

Bărbatul din gară a îmbătat aseară un bichon, iar astăzi crește un porumbel.  Ma întorc de la mare, unde chiar înainte să plec am văzut o bătrânică făcând plajă goală, dar nicăieri nu am întâlnit o plajă de nudiști mai mare decât în Gara de Nord.

Anunțuri