retroluție

de Anda

în perioada asta, oamenii concep rezoluții pentru noul an. sunt mândri, hotărâți, toată ambiția lor este condensată în rezoluții precum duhul în lampa lui Alladin. spuneam cândva că nu trebuie să privim în jos, ci să ne ridicăm privirea spre cer. la sfârșit de an, însă, parcă e mai important să ne uităm înapoi. și să o facem cu seninătate, nu cu mânie.

2013 a fost un an bun. a venit cu un cuib, cu pisici, cu emoții, cu dansuri exersate în grădină, cu șampanie băută din pahare de carton Hello Kitty pe o bancă oarecare din București, toastând pentru acte de curaj, cu rochie albă, cu pași lăsați în voia străzii, înapoi în Bella Italia, cu numărarea fericirii în fire de nisip vamaiot, cu găsirea echilibrului pe sârma cutremurată din 2012 și înaintarea către noi orizonturi, fără teama de a cădea, cu întâlnirea unor oameni noi, zâmbitori și recunoscători, cu bucuria pentru bucuria altora, cu încrederea în viitor.

pe 2014 îl vom cunoaște mai târziu. în următoarea lună decembrie.

 

Anunțuri