sfintele motoare ale lui carax

de Anda

cateva fraze citite in diagonala acum ceva timp ma pregatisera intr-o oarecare masura pentru o experienta cinematografica atipica. un critic american spunea, in legatura cu holy motors, ca orice ai intelege din acest film e ok. unii au inteles ca e vorba de reincarnare, de dimensiuni paralele. eu nu m-am dus atat de departe. mi se pare ca mesajul lui carax este strans legat de cinematografie in sine. este un experiment cinematografic despre cinematografie. un metafilm care alege sa transpuna mesajul intr-un mod suprarealist si aparent lipsit de sens, insa ofera indicii discrete. carax e un nostalgic. vede in limuzine niste „jucarii vechi futuriste”, demodate. si le foloseste pentru a ne arata ca asta simte ca se intampla cu cinematografia clasica. limuzinele demodate poarta cu ele o lume demodata, a masinariilor mari, a camerelor de luat vederi mari, pe care „pe vremuri le carau in spate”, spre deosebire de cele mici, invizibile, de care uiti ca exista. oscar, personajul de oscar al lui denis lavant, e intrebat, la un moment dat, de cel ce pare a fi producatorul/finantatorul acestor stranii scenarii, daca a obosit. discutia dintre ei mi se pare cea mai plina de inteles din intreg filmul. desi plina de simbolistica este si cea de final, cand limuzinele isi arata teama de a fi lasate la o parte.
carax a facut un film despre cum se faceau, candva, filmele. pe cand nu existau digitalizarea si productia pe banda rulanta, pe cand cinema-ul era mai mult o arta si mai putin un bun de consum. cinema-ul e sfant, ca motoarele care il „poarta”.
iar in lumea demodata a cinematografiei pe care o stia carax, actorul nu poate fi decat la inaltime. conditia actorului este una tragica, pentru ca fiecare personaj / rendez vous stoarce inca putin din el insusi. ultima programare a lui oscar, ultima sarcina de serviciu vine sa ingroase tusa tragica. caci ultimul rendez vous profesional este „la tine acasa, cu sotia si copiii tai”. iar, asa cum se va dovedi cand ajunge la el acasa, actorul nu are un acasa. ci inca un rendez vous. munca lui nu se termina niciodata. nu se poate sustrage propriei conditii. e condamnat sa traiasca o multime de vieti din care nu-i apartine niciuna…

cu siguranta un film care va ramane.

Anunțuri