Corpul în sine trebuia să fie ceva periculos

de Anda

<<Am rămas mută de uimire: îmi imaginasem că secretele păstrate de adulţi sub pecetea tainei erau de mult mai mare importanţă. Pe de altă parte, tonul confidenţial şi sarcastic al lui Magdeleine nu se împăca deloc cu bizara lipsă de însemnătate a dezvăluirilor sale; ceva nu era în regulă, dar nu puteam să spun ce anume.

În zilele următoare aveam să realizez că nu abordase subiectul concepţiei. Ştiind că există o legătură indisolubilă între cauză şi efect, nu puteam să accept că simpla ceremonie a căsătoriei duce la apariţia unui corp de carne în burta femeii; între părinţi trebuia să se întâmple ceva de natură organică. Comportamentul animalelor ar fi putut să mă lămurească; o văzusem pe Criquette, căţeluşa fox terrier a lui Magdeleine, lipită de un câine-lup de mari dimensiuni. Magdeleine plângea, încercând să-i desprindă unul de celălalt. „Puii ei vor fi prea mari, Criquette o să moară din cauza lor!” Dar nu asociam aceste zbânţuieli – nici pe ale păsărilor de curte sau ale muştelor – cu obiceiurile oamenilor. Expresiile „legături de sânge”, „copil din sângele meu”, „se vede că e sângele meu” îmi dădeau a înţelege că, în ziua nunţii şi din acel moment mereu, în venele soţiei se făcea o mică transfuzie cu sângele soţului. Mi-i imaginam pe cei doi, mire şi mireasă, în picioare, încheietura mâinii drepte a bărbatului fiind unită cu încheietura mâinii stângi a femeii; era o operaţiune solemnă, la care asistau preotul şi câţiva martori aleşi.>>

Simone de Beauvoir – Memoriile unei fete cuminţi

Anunțuri