Dezamăgire

de Anda

E titlul unei nuvele de Thomas Mann pe care încă nu am citit-o. Şi este apa în care mă scald de când s-a făcut frig. O apă nici rece, nici caldă, care nu ma trezeşte şi nici nu mă linişteşte. Doar îmi provoacă un uşor tremur.

Dezamăgirea cea mai cruntă e aceea care capătă chipul oamenilor pe care îi ştii bine. Nu ştii cum să o refuzi, ea este, se întâmplă, creşte, izbucneşte, apoi adoarme fără să ştii pentru cât timp. Te clatină ca şi când ai aluneca pe o mare neliniştită. Poate că apa în care mă scald de când s-a făcut frig este o mare neliniştită.

Anunțuri