Breşă

de Anda

Sfârşitul de săptămână a venit cu începutul unei detaşări după care tânjeam de prea mult timp. Ne-am luat rucsacul în spinare, ne-am urcat în tren şi am luat drumul Bucureştiului. Fără planuri complexe, fără aşteptări obositoare.

Peronul ne-a întâmpinat cu frig. Am băut o cafea, am mâncat o salată, am luat cartela de metrou şi am coborât la Universitate. Am încurcat ieşirile din pasaj şi am urcat scările înspre Şuţu, unde întâmplarea ne-a condus către micul târg de antichităţi. Ne-am clătit ochii cu câteva dintre vederile interbelice cu femei frumoase şi cerneală ştearsă, am privit curioşi însemnele naziste de pe unele obiecte închise cu cheie într-o cutie de sticlă şi am plecat cu nişte insigne micuţe.

De cealaltă parte a străzii ne aşteptau cărţile. Ne-am lăsat degetele să umble puţin prin paginile îngălbenite, am cumpărat câteva dintre volumele pe care ne-au căzut ochii, apoi am plecat spre Armenească, unde ne aştepta minunata odaie a lui Lari, micuţă şi ascunsă.

Am pornit apoi către Antipa, unde o descurajatoare coadă se întindea până în stradă. Acolo ne-am întâlnit cu Roxi, o fată cu părul blond şi ochii mici, cu chip nordic şi fustă din anii 70. Ne-am exploatat tălpile timp de aproximativ două ore, cu ochii lacomi. Am fost copleşiţi de toată istoria adunată în trei niveluri. Am privit hermina împăiată îndeaproape şi am fost fascinată de toată ceara ce pretindea a fi stalagmită în peştera artificială dintre două încăperi. Am plecat obosiţi, dar mulţumiţi că am ajuns acolo, am mâncat şi ne-am îndreptat către Thomas Antiques, unde am băut un ceai de ghimbir şi lămâie şi ne-am plimbat printre obiectele vechi pe care le-aş fi cumpărat într-un univers paralel, dacă aş fi avut cu ce. Ceasul cu pendul, setul de punch, secretaire-ul, vaza aurie, viorile fără corzi, clavecinul pe care am cântat primele note din Oda Bucuriei.

Somnul a fost lung şi plin de tăcere, aşa cum se cade să fie un somn bun. Iar de dimineaţă, când am ieşit pe balcon şi am văzut motanul negru din curte, un posibil Behemot al lui Bulgakov, am simţit că nu numai aerul e proaspăt, ci tot mai multe lucruri din jurul meu.

Anunțuri