Scrisoare – I

de Anda

„Scriam scrisori în clasa a şaptea. De atunci tot scriu. Când suntem străini faţă de alţii, scrisorile ne aduc aproape cel mai uşor. Din când în când recitesc. Sunt urmele timpului.

Dincolo de tot, sunt cele două capete rezemate unul de celălalt într-un colţ al sălii la Poşta Centrală. E o mână care ţine un plic în gura cutiei, aşteptând răspunsul la o întrebare de copii -şi dacă nu ajunge?.

Mă gândeam deseori, noi nu avem amintiri. Au fost nişte bătăi accelerate. Un puseu de tensiune. Hipertensiune. După coma indusă, arterele ţi-au reîntors sângele în trecut. Ca să clădeşti. Amintiri.”

Anunțuri