In Memoriam

de Anda

Astăzi am găsit un caiet frumos, cu coperte cartonate şi linii albastre. Mi-am trecut mâna peste coperta uşor lucioasă, în culori terne, şi mi-am amintit, pentru un moment, cum tresăream acum câţiva ani când găseam astfel de caiete, nerăbdătoare să aştern în paginile lor înfometate cuvinte care să le ostoiască, cuvinte moi, alunecoase, puternice, pline,  violente, albe, ascuţite, triste, rotunde, vii.  Astăzi doar am atins uşor coperta, am deschis, m-am uitat cu nostalgie la nişte linii paralele care mimau orizonturile de neatins şi am înecat tot avântul într-un odinioară ireversibil. Stiloul nu mă mai cunoaşte, peniţa cred că s-a uscat, cuvintele nu se mai nasc din cerneală. Acum există nişte butoane negre, impersonale, pe care le numim taste, ele aruncă litere identice pe foi care nu îngălbenesc, pe o pagină de blog care uneori ajunge uitată precum un jurnal cu coperte frumoase pe fundul unui sertar.

Anunțuri