Verde

de Anda

Sâmbătă am văzut o altă Andreea, era verde, mi-a amintit de părul meu decolorat şi plin de albastru de metil de pe vremea facultăţii. Când aşteptam în staţia de la ASE autobuzul după ce scăpam de seminariile din Povernei, mă duceam la cămin şi mă uitam la cerul din Băneasa – pentru că acolo se vedeau mai bine stelele.

Într-o zi din cele verzi am găsit un trunchi de copac tăiat în formă de inimă. M-am aşezat acolo şi am făcut o fotografie. Eram încruntată şi păream îmbătrânită de blondul care îmi ataca albastrul de metil devenit verde. Păream nefericită.

Anunțuri