Cadouri

de Anda

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu mă dau în vânt după cadouri. Desigur, ştim cu toţii cum e. Când chemi nişte prieteni la tine de ziua ta, obişnuieşti să spui: facem ceva lejer, fără obligaţii, nu trebuie să aduceţi nimic. Dar să fim sinceri: cum să nu-ţi placă să primeşti cadouri?

Anul ăsta am primit nişte cadouri fantastice. Şi lista e încă deschisă :)))))

Mih mi-a dăruit, probabil, cel mai frumos şi inspirat cadou dintre toate cele cu care m-a binecuvântat până acum.

S. a pus temelia unui vis mărunt, unul despre un dormitor alb, cu mobilă pentru visători. În tic-tacul ceasului din fier forjat se înghesuie prieteneşte aşteptări colorate de la un viitor plin de pace şi de împlinire :) Alături stă Herta. Omul este un mare fazan pe lume. Vise şi cuvinte, extensii andaluze :)

Cipi şi Nuşa mi-au dăruit condeie, amintindu-mi de Preduş, maestra mea castaliană care mi-a spus cândva, demult: tu ai condei, Anda.

Lucică şi Lavi şi Corni au atacat un plan tematic care o să-l încânte pe Pisic: un ceas pandantiv cu o mâţă cu ochi mari şi o pijama cu o aristocat absolut adorabilă.

Oana are grijă să nu uit niciodată de partea mea hippie. Coşuleţul verde aşteaptă câteva dintre zecile perechi de cercei :)

De dimineaţă m-a trezit poştaşul. Îl aşteptam. În coletul frumos împachetat era un plic mare,  maro. În plic era un alt pacheţel frumos împachetat. Iar în pacheţel… nişte mici minunăţii pe care abia aştept să le port :)

Cadourile sunt importante de la o vârstă încolo, îţi distrag atenţia de la cifrele care apar pe tort!

:D

Later Edit (vezi, Dănuţ, ce ascultătoare sunt?) Pisicul şi Fluffy mi-au dăruit nişte cochilii minunate, pe care să le am la îndemână când ies din cea de aici :) Pe două dintre ele nu le car în spate, ci le agăţ la urechi. Iar cealaltă va adăposti, ca şi cochilia asta, lucruri frumoase..

Anunțuri