Cocoşul de Hurez

de Anda

De anul trecut doream să ajung la Horezu, la Târgul Ceramicii, şi, printr-un nebănuit artificiu al sorţii, am fost astăzi. Un paradis de verde şi de culoare, cu copaci care definesc falnicul în DEX, cu căsuţe de care atârnau oale şi ulcele, cu mici sfârâind pe grătar şi cazane pline cu sărmăluţe şi tochitură, cu bâlciul alături, cu tiribombe şi halviţă, mere glazurate şi, cine ar fi crezut că mai există, cu cocoşei din zahăr ars, din aceia cu care ne momea ţiganca bătrână căreia copiii îi spuneau „baba” când eram mici şi ne jucam prin spatele blocului.

Târgul are loc în fiecare an, în primul weekend din iunie, însă şi în celelalte zile veţi găsi deschise la marginea străzii magazine pline cu suveniruri. Umblă vorba că multe ar fi aduse de la bulgari şi vândute drept ceramică de Horezu, dar prea multă informaţie strică. Oricum ar fi, rămân făcute manual. Şi tot superbe sunt.

Iar casa în formă de ulcică e… o minunăţie! (şi sigur nu e adusă de la bulgari).

Anunțuri