Frumoasa poveste a tanarului care avea o iubita la dezbenzinare povestita de un taximetrist care se privea in oglinda retrovizoare

de Anda

Astăzi o să vă spun o poveste. O poveste care începe cu „bună dimineaţa”.
La 30 de minute după miezul nopţii, îngerul meu negru mă conduce la un taxi. Ne sărutăm, apoi mă urc în faţă. Mereu mă uit la taximetrist înainte să urc, să văd dacă îmi inspiră încredere. În special noaptea. Domnul din maşina dintâi mi-a părut, de data asta, demn de drumul până în cartierul Rovine. Un nene în vârstă, cărunt şi bărbos, care sorbea dintr-o cafea în pahar de plastic.

„Bună dimineaţa!”, zic eu dezinvoltă ca să-i arăt că sunt sigură pe mine şi că nu mi-e teamă să mă sui în taxi de una singură în miez de noapte.Bărbatul se pune pe râs, o combinaţie de hohote de Moş Crăciun cu râsetul unui actor vechi în meserie. „Bună dimineaţa, da, se poate spune şi aşa.” Râde iar, eu zâmbesc pentru că îmi merg la inimă hohotele sale puţin răguşite, şi-mi spune că-s îndrăgostită. „Şi mai şi zâmbeşti, deci e clar. Dar e frumos aşa, e frumos”. Şi începe iar să râdă, ca pentru el.

„Apropo de iubire”, spune, „dacă vrei s-auzi o poveste”. Între două râsete, vădit amuzat de amintirea trezită, şi cu acordul meu, începe:

Eu am în jur de 60 de ani… să tot fie vreo 40 de atunci. Eram tânăr şi iubeam şi eu o fată, pe Neli. Ce o mai iubeam! Şi pe timpul ăla, vezi tu, nu erau taxiuri aşa, ca acum. Trebuia să fii cavaler, să conduci fata acasă. Ei bine, eu stăteam,la acea vreme, prin 1 Mai. Iar Neli… heheeehee, Neli!…. Neli locuia tocmai în Bariera, la dezbenzinare. Şi de fiecare dată când o duceam acasă… la dus mai era cum mai era, dar la întoarcere, când trebuia să traversez tot oraşul, vai şi-amar! Uite-aşa mi-am amintit, că v-am văzut pe voi. El te-a condus măcar până la taxi, alţii dau un telefon, fac comanda, asta e! Ei, şi pe-atunci… erau şi găşti de cartier, dacă te prindea noaptea pe drum o încurcai. Luai niţică bătaie. „Ce, bă, vii la noi să ne iei femeile?”Dar ce să-i faci, iubire mare!

Şi-ntr-o zi îmi zice Neli: duminică ne întâlnim! şi am o surpriză mare pentru tine! Mare de tot! Să nu mă-ntrebi că nu-ţi spun ce e. Aşa că ne-am întâlnit duminică.Din vorbă-n vorbă, ne-am cam luat noi la harţă. Ne-am încăierat. Eu, tânăr băţos, hehe (râde iar amuzat de propriile-i amintiri), zic: de azi gata, am terminat! Ea, la fel: şi eu cu tine!Şi de-atunci… nimic! Nu ne-am mai văzut ni-cio-da-tă.

„…şi surpriza?” întreb eu.

„Stai că vine”, spune nea Gigi cu voioşie, zâmbindu-şi sieşi, aplecându-se, înţelept, către copilul naiv de-altădată.

„Acum câteva luni, stam tot aşa, în staţie. Şi într-o clipă zăresc o cucoană… se vedea că avea nişte ani, dar femeie bine, frumoasă la anii ei. Se urcă în spate, bună ziua. Bună ziua, zic şi eu. Şi cum m-aude o văd că ridică ochii şi se uită în oglindă. Şi zice autoritar aşa: eu te ştiu pe dumneata. Te cheamă Gigi. Şi eu spun „aşa mă cheamă, doamnă”. Stai! opreşte motorul. Te cheamă Gigi Dincă! Eu, nedumerit. Heheee. „Da, doamnă, dar de unde ştii dumneata?” Şi deodată o văd pe femeie cum coboară şi urcă în faţă lângă mine. Şi dă-i pupături, dă-i îmbrăţişări, de nu ştiam ce să mai fac. Gigi, cum, Gigi, tu ştii cine-s eu? tu, care m-ai iubit atâta?

Zic.. „nu ştiu, doamnă….” şi pe cuvânt că nu ştiam ce se petrece. Şi-atunci spune: sunt Neli. Eram pe punctul să o-ntreb care Neli când continuă: Neli, de la dezbenzinare!!Eeei, şi-atunci! „Nu se poate să fii tu!” M-am uitat lung la ea. Să fiu al naibii!

A început să imi spună că trebuie să mă ducă la ea acasă, la bărbat, copii şi nepoţi, să mă cunoască, să-i văd, că au tot auzit-o vorbind de mine în anii ăştia. Şi-apoi zice „auzi, Gigi, dar atunci când ne-am certat noi doi… a fost o copilărie, ştii bine. Recunoaşte că tu nu m-ai mai căutat din cauza distanţei. Ţi-era urât că stăteam departe.”

Şi nea Gigi începe iar să râdă răguşit, cu râsul lui de actor. „Mă, Neli, acuma… să fiu sincer, că-s şi io om bătrân şi mi-e ruşine. Aşa e! Da’ prea departe stăteai…!”

Şi râde. Şi râd şi eu, gândindu-mă dacă e, oare, numai amuzamentul unui om bătrân în hohotele acelea simpatice ale lui nea Gigi, sau dacă bărbatul acela cărunt şi bărbos îşi amestecă amarul unui regret într-un haz de necaz la care sunt privilegiatul invitat al nopţii.

„….şi surpriza?”

„Am întrebat-o! Neli, că tot am ajuns aici, acum îmi spui şi mie… care era supriza aia mare?” Bă, prostule, zice ea, …în ziua aia eram singură acasă şi voiam să te chem la mine şi să mă culc cu tine „Nici acum nu-i târziu”, i-am zis. Iar ea m-a făcut măgar.

Şi nea Gigi râde iar.

„Vezi, fata mea? aşa se-ncheie o poveste de iubire.”

Iar eu zâmbesc: dacă v-aş spune că eu stau aici, în Rovine, şi el tocmai la Casa cu Cocoşi…

Nea Gigi îşi dă o palmă peste frunte şi concluzionează: „bine că există taxiurile! altfel vezi unde ajungeaţi!”

 

(titlul după Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt – Matei Vişniec)

Anunțuri