Neîmblânzit

de Anda

Copilul vorbeşte mai departe. În timp ce povesteşte, îi râmâne ceva pe limbă. Copilul se gândeşte, numai adevărul poate să fie, doar el stă pe limbă ca un sâmbure de cireaşă care nu vrea să se ducă pe gât. Cât timpul glasul suie, vorbind în ureche, aşteaptă adevărul. Dar, de îndată ce tace, totul e minciună, se gândeşte copilul, pentru că adevărul s-a şi dus pe gât. Pentru că gura a mâncat cuvântul, nu l-a rostit.

(Herta Muller – Animalul inimii)

Anunțuri