pomul vietii

de Anda

de fiecare data cand apar, simt ca reiterez pacatul suprem. in acele momente detin intelepciunea absoluta. intelepciunea care ma ajuta sa o inteleg. sa inteleg de ce l-a muscat. in cazul meu nu ar fi nevoie de niciun sarpe. nu ar fi nevoie de retorica, de discurs persuasiv, de sasait diavolesc, nu ar fi nevoie de mar. ar fi suficient ca pomul vietii sa fie un visin.

m-am transformat inca de mica intr-o potentiala eva. de cand foloseam scara bunicii ca sa ma urc in pom. si, in adancul meu, stiu ca sunt un upgrade al prototipului. sunt nerabdatoare sa pacatuiesc. iar cand inghit, simt cum navalesc in papilele mele toti bolovanii gratiosi ai poverii divine. mici universuri se descompun si intra, cuminti, in cutii ale pandorei. samburii pe care ii scuip sunt gata sa dea nastere tuturor atrocitatilor menite sa pedepseasca pofta mea abisala. inmuguresc din ei razboaie, copii avortati, cutite, frica, insomnii. noi visini pentru noi pacatosi. i-as ingriji. as face o livada. lucifer m-ar transforma in martir dupa ce as muri.

daca pomul vietii ar fi fost un visin, pe eva ar fi chemat-o anda.

Anunțuri