omul-soare dintre flori

de Anda

e ceva curios in asta. intotdeauna am crezut ca am un chip-fantoma. nu e nimic memorabil. oamenii ma recunosc cu greu a doua oara cand ma vad sau nu ma recunosc deloc daca prima data ne-am aruncat o privire milisecundara. intotdeauna am crezut ca am un chip care nu se bucura de sansa de a intra in istoria vizuala a celorlalti. insa acum cateva zile, cand treceam a mia oara pe langa piata de flori de langa casa, baiatul acela blondin cu zambetul luminos s-a uitat la mine, a desenat cu buzele o curba in sus si mi-a spus „buna”. cred ca nu am cumparat niciodata flori de la el. dar stiu ca m-a vazut atunci, in ziua nuntii, cand ne dusesem sa luam gaspourile. un nebun venise langa masina noastra, iar eu imi infundasem capul in umarul lui s. ca sa pot rade. baiatul blondin se uita catre noi, radea si el. am schimbat cateva rasete de la distanta. a trecut o luna pana acum cateva zile cand am trecut pe acolo si mi-a zis „buna”. l-am salutat in graba, surprinsa. mi-am continuat drumul surazand. astazi purta o gluga pe cap. strangea florile. l-am salutat eu prima. el a zambit iar (se nasc sori din zambetul ala, cred ca are galaxii invizibile in juru-i fara sa aiba habar), m-a intrebat cum ma cheama. „anda”. am incercat si eu sa nasc macar un satelit. „eu sunt tavi”. raze-raze. am mutat cartea in stanga si ne-am strans mainile. apoi am plecat. tot in graba, tot surazand.  ce ne-am mai putea spune? daca era zi, i-as fi urat vanzare buna.  de somn usor era prea devreme. plus ca nu stiu cum poate dormi un om inconjurat de sori.

Anunțuri