exista timp

de Anda

intr-o era care si-a ratacit sacrul prin cotloanele unei societati „evoluate”, intr-un microbuz de provincie zdruncinat prin gropile drumului spre periferie – un microbuz ingust, in care oamenii abia au loc sa treaca printre scaune – un batran cu doua sacose mari de rafie se pregatea sa coboare. in spatele sau mai astepta cineva.  cand microbuzul a trecut prin fata bisericii din cartierul marginas, batranul cu haine zdrentuite a pus sacosele jos, in mijlocul ingustului culoar de trecere, si s-a inchinat de trei ori. autobuzul oprise deja pe la a doua inchinaciune. dar batranul si-a incheiat ciclul magic de trei cruci si abia apoi si-a ridicat sacosele si a coborat din autobuz. pentru ca dumnezeul lui e mai presus de niste gropi in asfalt din cauza carora crucea iese stramba, e mai presus de graba de a ajunge la usa microbuzului, de individul din spate care asteapta sa i se elibereze calea, mai presus de sacosele alea doua de rafie.

Anunțuri