cismigiu

de Anda

dan m-a dus in cismigiu. mi-a aratat lebedele si paunii. intr-un tarziu, ne-am asezat pe una dintre bancile verzi. un domn carunt, cu haine ponosite, s-a apropiat de noi. m-am gandit ca nu am maruntis.

„scuzati-ma ca va deranjez. permiteti o intrebare?”

avea o punga de la nic intr-o mana si un pahar de doncafe in cealalta. si ochii mijiti.

„dintre dumneavoastra, o frumoasa si un inteligent, cine credeti ca este mai fericit?”

am zambit amandoi. dan i-a spus ca nu stie.

„dar de unde stiti ca eu sunt inteligent?”

„ei, asta-i buna! o frumoasa nu ar sta niciodata cu un prost”.

„sunt destule…”

„nu, domnule, nu dintr-acelea”.

„dar poate frumoasa este si inteligenta.. si viceversa”, indraznesc. ii zambesc si imi zambeste si el.

poate. PEUT-ETRE.”

zambetul lui are un inteles de nepatruns.

„va las acum. sa fiti fericiti. pentru ca meritati.”

trece pe langa o doamna si nepotica ei. le spune si lor ceva. lucruri frumoase. caci zambesc.

uneori bucurestiul nu poate sa nu iti placa.

Anunțuri