meditatii.

de Anda

Astazi m-am trezit si am stiut ca va fi o zi cu pumni inclestati. Astazi m-as fi plimbat cu bicicleta.

Trebuie sa caut un profesor. La rubrica „Meditatii” de la anunturile de mica publicitate. Un profesor bun. O sa il aleg pe cel care cere cel mai mult. Ma voi duce, sfioasa, la prima lectie, il voi privi lung. El ma va examina, imi va vedea fata palida si imi va spune: ai o fata palida. Asta nu e bine. Vom avea mult de munca. Eu ma voi rusina, dar nu ma voi inrosi. Desi ar prinde bine. Nici nu voi apuca sa imi trec tot corpul dincolo de pragul usii sale. Ma va scoate in parc. Mergem in parc azi. Pentru prima lectie. Prima lectie. Ma va pune sa ma asez pe o banca. Aseaza-te pe banca asta. Ma va pune sa inchid ochii. Acum inchide ochii. Ma va pune sa ascult vantul.  Asculta vantul. Iar eu voi face tot ce imi va spune, umilita de paloarea vietii din obrajii mei. Amintindu-mi de bunica spunand mai bea si tu cate un pahar de vin, maica, sa prinzi roseata in obraji. Voi inchide ochii si voi asculta vantul facandu-si de cap printre frunze, alunecos, liber, nevazut. Imi voi dori sa fiu la fel. Sa scap printre degetele timpului. Sa alunec din prezent, sa alerg fara a obosi si sa nu stiu incotro. Si sa nu ma vada nimeni. La final, el se va ridica si va pleca. Lectia s-a incheiat. Ne vedem saptamana viitoare. Iar eu voi ramane acolo, exersand. Il voi privi coborand pe alee si ii voi face cu mana, desi nu se va intoarce nicio clipa sa priveasca inapoi. Il voi iubi pana la ultima lectie si dupa. Pentru ca ma va invata sa respir din nou.

Astazi am descoperit Gogoyoko si Robotanists. Don’t wait for me to breathe.

Anunțuri