dar vai…

de Anda

dar vai, tanti monica pecikiewicz, vai de palmele celor care te-au aplaudat asta-seara, caci tare vor fi blestemate de stafia lui nenea shakespeare, nene care imi va aparea aievea la noapte, precum stafia regelui, cerandu-mi sa il razbun.

dar vai, tanti monica pecikiewicz, ai spart oglinzile lui korsunovas si nu ai mai stiut sa lipesti cioburile, asa ca ne-ai servit bucati si ai taiat pantecele scenei cu ele pana a sangerat si ultima bataie a inimii mele.

dar vai, tanti, vai, au ras si am ras si eu, „iar daca rad acum, e spre a nu plange”. pentru ca s-au schimonosit gratuit, pentru ca s-au dezbracat gratuit, pentru ca au topait gratuit.

si vai, vai de mine, caci eu sunt o toanta, o toanta pierduta in proiectiile pline de semnificatii adanci, o toanta lipsita de poezia sangelui si a sexualului si a derizoriului, o toanta care a urat pantofii scartaitori ai lui horatio si coafura de simpson a reginei, o toanta care nu a avut puterea sa ii aplaude pe cei ce nu au fost prezenti la propria poveste. o toanta careia ii scapa toate substraturile maiastre ale capodoperei tale socant de uscata, in ciuda lichidului rosu in care ne-ai inecat simtul artistic.

ce hamlet inexpresiv si molatec, cu maini care nu isi gaseau casa. ce regina perversa, ce polonius incestuos. ce artificii stupide, ce realocari fara sens.

ce piesa scursa, tanti monica, scursa.

stiu de ce nu au dat pauza, tanti monica, acum stiu. ca sa nu plecam, tanti monica.

p.s. nu va obositi incercand sa imi dovediti ca nu am dreptate, fiecare e liber sa isi aleaga adevarul dupa sufletul si mintea lui :)

Anunțuri