*

de Anda

mi-e dor de mare. il voi pune pe raducu sa imi trimita prin posta o sticluta cu val imblanzit. o sticluta mica, atat de mica, incat o voi transforma in talisman. mi-o voi atarna la gat, legata de o sfoara din navod.

cea mai mare dragoste pe care mi-au insuflat-o mama si tata a fost dragostea de mare.

prima data aveam 1 an si 11 luni. am iubit-o din prima clipa. o stiu, chiar daca nu imi amintesc. atat de tare, incat am uitat de tot la vazul ei. si am urmat-o, cautandu-i capatul. nu i l-am gasit in cele 2 ore in care am cutreierat singura printre cearsafuri, in timp ce mamei ii curgea apa sarata din ochi.

eram tot mica atunci cand am alergat, nebuneste, spre plaja. gandul meu zburase si ajunsese, deja, la tarm. dar picioarele, picioarele nu invatasera inca. asa ca s-au umplut de sange si, in loc sa ma conduca pe nisip, m-au condus la spital.

~

a fost un februarie candva, un februarie in care m-am indragostit a doua oara de EA. atunci cand am mancat shaorma de la fast food-ul de la gara, de la femeia care venise din alte locuri. cand am pus biletul la loto. cand ne-au iesit fotografiile albastre. cand baiatul acela era indragostit de mine. cand inca mai purtam fularul mamei. cand am hranit cainii aceia multi de pe peron.

si a fost inainte un martie, un martie neasteptat, o saptamana fara turisti, in neptun. filosofia m-a readus la casa pe care nu scrie „acasa”. iar femeia de la magazinul cu paine a zambit cand magazinul a devenit neincapator.

~

i-am dus acolo pe ei si i-am facut sa o iubeasca. ea a alergat, a alergat ca picioarele mele strambe de copil, dar cu picioare de copil mare. a alergat spre dig si eu am alergat dupa ea. si ne-am intors cu urme de val pe intreg trupul. tremurand pana la garajul in care dormeam.

mi-e dor, cata, gaseste o sticluta mica.

Anunțuri