O zi proasta.

de Anda

Mergea agale si ploaia nici macar nu-l deranja. Pasea greu, ii facea o deosebita placere sa auda pielea noilor pantofi scartaind la fiecare apasare, in clipocitul baltilor mici. Se uita in jos pentru a-si aminti cum arata. Gasi, insa, niste incaltari stranii, de arlechin, cu varfurile intoarse. Nu erau din piele. Nu i se paru ciudat. Continua sa paseasca. Intra pe un drum pe marginea caruia se ridicau gramezi de pamant in care stateau infipte avioane de hartie. Se uita curios la unul din ele. Nu s-ar fi gandit niciodata ca va zbura intr-un avion de hartie.

Cand ceasul a inceput sa sune, inca mai facea octogoane din darele avionului de hartie. L-a deranjat teribil aceasta perturbare impertinenta. Timpul.isi.permite.prea.multe. S-a trezit si s-a uitat pe fereastra. Apoi si-a amintit ca cineva i-a spus, mai demult, ca cei care se uita pe fereastra dupa ce se trezesc isi uita visele. Asa ca a incercat sa isi aminteasca ce a visat. Avionul fusese uitat.

Dincolo de fereastra se vedea ploaia. Marunta, enervant de marunta. In trezie, ploaia il deranja la simpla vedere. Refuza gandul unui drum strabatut pe jos. Asa ca si-a chemat un taxi. Trei.minute.1326.

A asteptat trei minute. Cinci. Opt. Noua. Zece. Unsprezece. A sunat iarasi la dispecerat. Am.facut.o.comanda. I-au pus Fur Elise in telefon.  Alo.domnul.mai.sunteti.?. Masina.a.incurcat.comenzile.Ne.cerem.scuze.Acum.nu.mai.avem.nimic.liber. Nu putea sa injure. Nu ii statea in fire. Bine.dar.eu.nu.mi-am.luat.umbrela..In.fine..La.revedere. Nu mai stia alt numar. A pornit spre serviciu. Era la capatul lumii. Pentru ca, pe o ploaie asa de urata, drumul pana la capatul lumii masoara doi kilometri.

O masina de taxi a trecut pe langa el. 1326. L-a udat din cap pana in picioare. In spate, o doamna care se ruja. I-a parut nesuferita.

S-a uitat in jos. Sa isi vada pantofii. Asa i-a venit. Si a avut o senzatie de deja-vu. Pantofii erau crapati si apa din baltile mici se strangea in balti si mai mici intre calcai si degete. Asta e,  a continuat sa mearga. Se gandea ca ar fi fost mai bine sa sune la birou si sa minta ca se simte rau. Dar nu putea face asta. Nu putea, pur si simplu.

Asta.e.o.zi.proasta., si-a zis.

Ajuns la birou, s-a indreptat spre aparatul de aer conditionat. A apasat pe buton. Nu mergea. S-a asezat pe scaun si s-alua in brate ca sa se incalzeasca.

Da.O.zi.foarte.proasta.

La ora cinci, ploaia inca mai cadea. Frigul ii patrunsese in oase. Nu facuse rost de nicio umbrela. De data aceasta, a preferat sa se indrepte spre statia de taxi si sa se urce direct intr-o masina.

In drumul spre statie, a trecut pe langa patiserie. Trei, patru, cinci, sase, sapte, opt oameni la coada. S-a asezat dupa al optulea, inghesuindu-se sub copertina. Mirosea a covrigi. Covrigi calzi, cu mac si susan. Dar el nu voia covrigi. El, din toti acei oameni, nu voia covrigi. A ajuns in fata dupa cateva minute bune. Vazuse plecand, pe rand, oameni cu siruri de covrigi aburind. Aproape fericiti. O fericire marunta, asa.. ca ploaia. Marunta si milisecundara. Insa indeajuns pentru un zambet sub picurii de ploaie.

Buna.ziua.Branzoaice.aveti.?. Femeia s-a uitat putin incurcata la el. Cum, nu cerea covrigi? Covrigi calzi, covrigi pe ata? Covrigi cu susan? Placinta.cu.branza.Da.Dar.e.rece.,.sa.stiti.,.covrigii.sunt.calzi. Nu.nu.Nici.covrigi.nici.placinta.Branzoaica.va.intreb. Femeia s-a mai uitat putin la el. Nu.domnule.branzoaica.nu.avem.

Si atunci s-a terminat. Atunci chiar s-a terminat.

Anunțuri