codite.

de Anda

Codita asta lunga si verde imi lipseste.

Odata, intorcandu-ma acasa pe Carol, in dreptul postei de la gara, acolo unde sunt panourile cu afise de la cinema, o tanti a venit, grabita, spre mine. Domnisoara, domnisoara, vedeti ca va cade…. Ah, asa e prins. E prins de par. Credeam ca va cade si il pierdeti. :)

Intr-o alta zi, la statia de metrou de la Universitate, o fata cu 2 cozi asemenea a venit la mine si a inceput a sporovai, extrem de volubila si zambitoare, despre coditele noastre. Uite, uite, am si eu! Dar a ta e mai bine facuta. Ia, cum ai innodat?

Cand aveam examene orale cu profesori incruntati, mi-0 dadeam peste cap si o mascam intr-un fel de panglica. Asa am facut si la interviu :P

Cateodata, la masa, mama: ai grija ca iti intra in farfurie. O sa ajungi sa mesteci ata.

Ata impletita, ata rasucita :)