Painea si Circul

de Anda

Un articol postat, in premiera, pe ZvonBlog :)

Circul…

Anii 90. Epoca Italia 1, ii spun eu. Aveam cursuri de italiana in fiecare zi, iar metoda de invatare era departe de orice didacticism specific vremurilor.

Urmaream programul de desene animate. Polyana, Sandy Bell, Strumfii, mai era unul cu o gradina ascunsa, altul cu o fata care isi cauta parintii. Erau multe, atat de multe incat am ramas cu putine.

Dar o tin minte bine pe Polyana, care avea doua suvite impletite (imi mai faceam si eu), care cobora dealul, fericita, pe generic, care manca paine si bea lapte dimineata, care traia cu bunicul.

Painea…

Tin minte cum faceam cartofi prajiti cu Victor si intindeam, apoi, prosoape in sufragerie, desfatandu-ne cu un pranz transformat in picnic, pe covorul persan, chinuindu-ne sa nu facem firimituri, ca sa nu le gaseasca mama cand se intorcea de la lucru.

Tin minte zilele in care tata ajungea mai devreme acasa si ne surprindea in flagrant delict, cu farfuriile pe covor si cu ochii fixati in directia ecranului. Nu conta. Fericirea absoluta a mesei luate pe covor, in timpul vizionarii desenelor, merita orice risc. Eram mici Napoleoni, priveam la TV, mancam si invatam italiana.

Si mai tin minte feliile de paine lasate de tata, numarate, pe care le aruncam pe balcon, chinuindu-ma sa tintesc in gradina blocului vecin, ca sa nu le vada. Dar le mai vedea, uneori. Apoi tot mai des.

Totusi, pentru un timp, strategia mea daduse roade. M-am multumit cu atat. Cand am vazut ca nu mai merge, faramitam feliile si le inghesuiam prin gaura de la chiuveta, lasand apa de la robinet sa curga peste ele, ca sa le duca intr-o lume unde vor fi, poate, mai apreciate. Da. Aveam un suflet mare. De copil.

Anunțuri