dezgust

de Anda

dezgustul se umfla in mine ca un balon de sapun in care sufli incet. un dezgust care se cronicizeaza. fata de toti oratorii care le servesc celorlalti o lume cladita din cuvinte si apoi le arunca in burete. fata de toti cei care nu stiu decat sa ceara, dar nu milogi, milogii cer cu smerenie, ci fata de cei carora le cresc aripi din plastic si ii privesc pe ceilalti de sus. coborati din olimp, cautati-va intelepciunea calcand pe tarana, nu pe norisori pufosi, domnilor. dati ceva inapoi, aratati-va recunostinta, castigati-va dreptul la cer. si mai e dezgustul fata de prostie. dar nu prostia aceea ingenua, aproape nobila, a unor oameni, ci prostia vulgara a altora. si cel mai mare dezgust se umfla in mine  ca apele din nuvelele lui Voiculescu. dezgustul fata de cel mai nenorocit dintre cei care nu calca pe tarana. fata de cel mai ingrat si cel mai neintelegator. fata de timp, desigur.

Anunțuri