dezamagire

de Anda

o nuvela de thomas mann. nu cred ca am citit-o. nu-mi amintesc sa o fi citit. dar am anumite dubii. o, da, nu imi amintesc daca am citit o nenorocita de nuvela.

uneori, oamenii devin de nerecunoscut. iar cand schimbarea nu survine o data cu timpul, ci cu alte lucruri, e mai greu de acceptat. cand schimbarea vine cu oamenii, par example. alti oameni, care scot la iveala parti pe care nu le cunosti din aceia pe care ii credeai transparenti. cum e sa stai langa un om complet opac, la catva timp dupa ce l-ai vazut straveziu?

cum e sa astepti atata timp un lucru, iar atunci cand ai parte de el sa nu stii cum sa fugi mai repede? pentru ca nu e ce ai asteptat. pentru ca universul nu se muleaza pe asteptarile tale. ce trist ca universul e independent de tine, nu? dar si mai de rahat e ca totul e atat de artificial. ca frisca cu gust de plastic care se face din praf.

dezamagire e un cuvant prea mare.

candva as putea deveni un munte de frivolitate.

„te-ai simtit vreodata singur?” | „numai in preajma oamenilor”

cam la asta se rezuma totul acum.

Anunțuri