Brissando

de Anda

Mi se zvarcolesc corzi de vioara in timpan. Era o vreme cand muzica ascultata noaptea, la casti, si exploziile de cuvinte erau la ordinea zilei.  Noptii.

Pacat ca atunci nu descoperisem, inca, SIGUR. Voi stiti Samsketyi? Ascultati AICI.

Era un timp cand scriam scrisori lungi care se incheiau, mereu, cu o melodie. Probabil ca era suficient ca ei sa asculte acea melodie. Cuvintele deveneau suportul si nu invers. Scriam scrisori despre cum stau agatata de cer.

Am terminat de citit Oameni de hartie. Un tip de 33 de ani din America m-a facut sa redescopar gustul savuros al imaginatiei altora si sa ma desfat cu el, plina de nerusinare in fata realitatii. Si e abia primul sau roman. Am sa ma rog sa aiba o viata lunga. Si sa scrie : )

Astazi am cumparat Atlasul Norilor.

ochisori cropPisicot se alinta langa mine. Dupa ce a trecut prin momentul critic al primei sale vieti de pisica, pare sa imi fie recunoscatoare (pentru cei care nu stiu, a sarit pe geam de la etajul 3 si am gasit-o abia a 2a zi, furisata intre blocuri). Am luat in batjocura propria-mi frica, o crunta frica numita claustrofobie si m-am infiltrat in spatiul ingust destinat gunoaielor si pisicilor strazii. Mergand pe branci pana la Coca cea jelita o noapte si o dimineata. E intreaga : ) Victor a vazut-o… el mi-a adus-o… si el mi-a adus-o inapoi.

„Brissando” inseamna zambind in islandeza.

Prima data i-am vazut ochisorii. La capatul tunelului mizerabil. Am zdranganit cutia cu bobitele ei si a intors capul spre mine. Cum face mereu.

Anunțuri